Raion de vita tl Parch naturel Scilier-Ciadenat

Mé te puecia lueges dla Dolomites ie la storia de si deventé da udëi a na maniera tan tlera coche tl raion dl Scilier. Ntan l tëmp dl Triassich (Trias) à eruzions vulcaniches strambes sota la spersa dl mer primordiel Paleotetis y la furmazion de banc de crëp fat che l se criësse na gran varietà de cuntredes. L prim livel d’autëza ie furmà da crëps de culëur n generel cueciun scur dla plata porfirich-cuarzifra de Bulsan. Lessù iel l’arenaria de Gherdëina che, pervia de si cuntenut de fier, fej suvënz cialé ora l fonz de n culëur cueciun svaiënt. Dessëura iel pona la vëtes dl Perm (furmazion de Bellerophon) y dl Trias bas (furmazion de Werfen), che ie danz la majera pert curides da bòsc. Oradechël iel la vëtes de La Val y de San Ciascian, che à sun la Mont de Sëuc si majera estenscion. La richëza particulera de funtanes, aghiei y palusc (per ejëmpl l Gran Paluch) sun Mont de Sëuc vën a se l dé dal cuntenut aut d’arjila dl terac y dala capazità che chësc à perchël de ncorpuré l’ega. I ruves de Frötsch, de Fromm y de Iender à si funtanes sun la Mont de Sëuc.

La forma dl Scilier à da n fé cun si struturazion geologica. L dolomit che porta si inuem (dolomit dl Scilier) ie na sort de crëp furmà da banc de alghes y curei, che caraterisea cun si ciamins y sfëntes i parëies dla Dolomites ozidenteles. Tres l’atività vulcanica ti raions di banc de curei sun l fonz dl mer Tetis iel unì a se l dé sun la Mont de Sëuc la criazion de truep minerei. Sëura l dolomit dl Scilier iel la furmazion d’arjila y sablon de Raibl che se spand ora sëura duta la destenduda auta dla Mont de Sëuc.

L dolomit prinzipel ie, coche ultim strat de depusizions mesozoiches, unì smagià belau defin. Chësc sas tan che blanch forma danter l auter l Pez (2.563 m) y l  Kranzer (2.465 m).
L fossil de referimënt dl dolomit prinzipel, l Megalodon (tlamà dai pastri “Kuhtrittmuschel”, che uel dì concula da piedia de vacia) ie da abiné l plu suvënz ti banc massifs de chësc sas y dantaldut ti giarons japé di parëies de crëp.

Dala pertes de Sëuc, Fie y Dier ie l Scilier ncurnijà da bòsc mescedei de lëns da odla. L bosch de Hauenstein nluegià a nord-ost de Sëuc ie metù adum dantaldut da pëces y leresc, ma nce da pincs, lëns da vëta, lëns da beca, bedoies y menestri. L Völser Weiher tl Parch naturel ie ncertlà da n bosch de pincs. Dala pert de Fie iel  nce zirms. Sun l spinel dl Ciafon y dla Val Ciamin crëscel pëces, leresc y pincs. 

La pertes di bòsc sulëntes y curides da n sotbosch spës de sienes basses da bossles ie abitedes dal gial grisc. Pëcalëns y ciafites viv te grupes de vedli lëns. Tipics per i bòsc da mont ntëur l Scilier ie l bechencrëusc di pëces, la mosula grija y la giajola.

Coche n possa dedujer dala lijëndes y dai reperc abinei ti palusc, fova la Mont de Sëuc y n generel l raion ntëur l Scilier ntan truep mileneies curii defin da bòsc da odla nchin a n’autëza de almanco 2.200 m. I prei criei tres desbuscamënc forma na destëisa da culëures de burvel, prei da ciofs y vegetazion de paluch de pruvenienza scialdi defrënta. 

La lueges tumies y la rives di aghiei y ruves ti dà albierch, ora che ala catarines y ala ierbes grasses, a truepa sortes de mustl, pulif, ierba da bata y binses. Purtruep vën la gran marueia de flëures dla Mont de Sëuc for plu limiteda a sperses for mëndres pervia dl cauté y di frabicamënc. I fragacins cueceni ie cun i maucs, la snofies y la brunsines pra i ciofs che flëur plu abenëura. Ulache l ne vën nia plu sià crëscel tëunesc. 

Tl raion dl lim dl bosch y dessëura viv l gial fosch. Ala crissa de nurimënt jola i curnacins nchin pra i hotiei da mont.

Nchinamei ti tëmps de colm dla dlaciazions cucova i parëies dl massif dl Scilier ora dala sperses de dlacia. Perchël à vel’ plantes, la sortes tlamedes endemiches, pudù sëuraviver la dlaciazions. N ejëmpl ie la ciampanela di dolomic (campanula morettiana) y la sgrinfles dl malan. Per si mpurtanza ne daussen danter la flora dl Scilier ënghe nia desmicë de nunzië la primula d’or, l fragacin dl Facchini, l fragacin spèr, l’arezia di dolomic y la negules di prei da mont.

Rehli y ciamorces ne ie nia reres tl Parch naturel Scilier-Ciadenat y nce l’eguia fej tlo for inò si coa. Oradechël ie ti parëies dl Scilier nce da cësa i curnacins, i crutons, la rondules da crëp y la rondules da mont.

La montes d’autëza mesana de Fië, Sëuc y Ciastel che se ërj sëura l Parch naturel su ie riches de nridlamënc preistorics. Reperc da Ums y Aica de Fie desmostra che chësc raion suredlà fova abità dal Tëmp dl bront nchin a ncuei. Tl Parch naturel, japé dl Scilier, àn abinà la testemunianza storica de majer valor dl raion: chëla che vën tlameda la speda de Hauenstein. Che l Scilier cun si ududa panoramica grandiëusa trajova bele adalerch tla preistoria la persones ie oradechël desmustrà da reperc sun l Burgstall y pra l Plörg. Tl sedim salvere de Hauenstein vivova n iede l poet dl tert Medieve Oswald von Wolkenstein.

Generations de arpizadëures se à furmà sun i parëies dl Scilier y la lijendera Cësa dl Scilier se à ti ani svilupà te n zënter dla tradizion dl jì a crëp dl Südtirol.
Sun i purtoies dla Mont de Sëuc à i pionieres dl schi fat si prima raides y i pionieres dl turism à pona trat iló la prima cordes de lifć. For de plu y for plu aslune se à i umans fat sies l’autëzes di crëps.
Dl scumenciamënt di ani 1970 àn cun l plan de cuntreda dla Mont de Sëuc per l prim iede n pue’ śarà ite chësc svilup. Contra de gran prutestes iel unì limità l trafich di auti y l’ativiteies de costruzion y la pert mo nia dezipeda ie unida stravardeda da chël che ie stat l prim Parch naturel dl Südtirol. I paures se temova che la limitazions de nuzeda ësse manacià si esistënza, i iagri se temova che n ti ësse tëut sotora la salverjina, l’economia turistica ratova che si proiec de lifć y hotiei unisse fermei y che i ghesć se n stajëssa demez. Ma bele puec ani do se damandova l chemun de Fie de si bona n ampliamënt dl Parch naturel.